TOMOS SINODAL al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind canonizarea Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
Prea iubitului cler, cinului monahal si dreptmaritorilor crestini din cuprinsul Patriarhiei Romane, har, mila si pace de la Dumnezeu, Parintele nostru cel din ceruri, iar de la Noi, parintesti binecuvantari!
Multi sunt cei care s-au aprins si s-au mistuit cu putere pentru adevarul credintei din randurile pastorilor si pastoritilor fiind ridicati de-a dreapta Mielului, in raza de lumina a Prea Sfintei Treimi, in casa Tatalui, la masa cu Fiul, patrunsi fiind de razele de foc ale Duhului Sfant.
Despre acestia zice Domnul: „Slava pe care Tu mi-ai dat-o, le-am dat-o lor" (Ioan 17, 22), pentru ca ei au ascultat poruncile Mele si s-au facut „prietenii Mei” (Ioan 15, 14).
Pamantul pe care Dumnezeu a randuit dintru inceput sa traiasca poporul roman, este un spatiu sacru, este o gradina a Maicii Domnului. Muntii nostri sunt sfintiti pentru ca sunt plini de vetre duhovnicesti. Izvoarele din aceasta tara poarta numele de „Izvorul Tamaduirii”, pentru ca ele poarta un dar de la Dumnezeu, un dar de vindecare a trupului si a sufletului. Pamantul pe care-l calcam este sfintit cu moaste de martiri, de cuviosi, de eroi, ale caror nume nu a fost scrise in nici o istorie, dar pe care le-a scris Dumnezeu in „Cartea Vietii".
Pentru aceasta, avem datoria sa ne cercetam trecutul, sa ne cinstim sfintii martiri, ierarhi, cuviosi, preoti si credinciosi care s-au invrednicit si au primit din mana lui Dumnezeu „Cununa Vietii, implinind astfel cuvantul marelui Apostol Pavel care, adresandu-se neamului sau zice: „Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta'' (Evrei 13, 7).
Urmatori acestei porunci, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, a randuit ca cei ce si-au daruit viata lui Dumnezeu propovaduind si aparand dreapta credinta, sa fie cinstiti in randul sfintilor.
Unul dintre cei pe care Dumnezeu i-a ales sa fie marturisitor si mucenic al Sau este si luminatul ierarh Iosif, episcopul Maramuresului.
Parintele nostru Ierarh Iosif Marturisitorul, ca si inaintasul sau intru sfintenie, Sava Brancovici, a avut mult de patimit aparand credinta ortodoxa. Dupa suferintele indurate, Parintele Ierarh Iosif se stinge din viata ca un adevarat marturisitor si luptator pentru Ortodoxie.
Avand in vedere viata pilduitoare a Sfantului Ierarh Iosif din Maramures, marturisirea sfintelor altare si a poporului dreptcredincios, precum si suferintele indurate ca marturisitor al Ortodoxiei, urmand obiceiul Sinodal si chemand in ajutorul nostru puterea lui Dumnezeu, Celui inchinat si preamarit,
Hotarâm:
Ca, de acum inainte, Parintele nostru Iosif sa se numere cu sfintii cei preamariti de Dumnezeu si sa se cinsteasca in tot cuprinsul Mitropoliei Ardealului si al Bisericii Ortodoxe Romane cu numele Sfantului Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures.
Praznuirea sa, randuim sa se faca in ziua de 24 aprilie, impreuna cu inaintasii sai, Sfintii Ilie Iorest si Sava Brancovici, mitropolitii Ardealului.
In bisericile care se vor ridica de acum inainte, se va zugravi icoana acestui sfant si mare ierarh, iar pentru ca evlavia binecredinciosului popor roman sa sporeasca fata de Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul, randuim ca unele dintre bisericile care de acum inainte se vor zidi sa-si poata lua hramul Sfantului Ierarh Iosif Martursitorul.
Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am oranduit in chip sinodal si canonic, intarim cu semnaturile noastre actul de fata ca Tomos de canonizare, adica de asezare in randul sfintilor a celui pomenit mai sus.
Dat în Bucuresti, anul mântuirii 1992, luna iunie ziua a douăzecea.
Președintele Sfântului Sinod TEOCTIST
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și membrii Sfântului Sinod