Sfânta Mănăstire Dragomirești este așezată între localitățile Dragomirești și Săliștea de Sus din Maramureș. În vara anului 1913 Ieromonahul Pimen Moldovan a cerut Mitropoliei de la Sibiu îngăduința de a construi o mănăstire în Dragomirești. Contextul istoric nu a favorizat intenția, dar nici nu a anulat-o.
În 20 Mai 1922 Ieromonahul Pimen Moldovan a solicitat din nou Mitropoliei de la Sibiu aprobarea pentru înființarea unei mănăstiri în Dragomirești, invocând și existența unei vechi vetre monahale. Mitropolia a trimis memoriul Consistoriului Clujean care l-a avizat favorabil.
Terenul pe care urma să se construiască mănăstirea a fost cumpărat de Ieromonahul Pimen în anul 1923, în mare parte cu banii strânși de la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului pe care el a dăruit-o mănăstirii.
Aici, în munții Țibleșului, aproape de izvorul Prihodiștii, afluent pe dreapta a Văii Baicului, într-o poiană presărată cu câteva gospodării răslețe, a pus Ieromonahul Pimen temelie celui dintâi lăcaș monahal ortodox din Maramureș, după făurirea României Mari.
În anul 1927, așezământul monahal avea biserică, o clădire cu cinci camere și anexe gospodărești. Deși lipsa unui drum a îngreunat accesul credincioșilor, mănăstirea a devenit tot mai cunoscută și mai cercetată mai ales cu prilejul hramului Adormirea Maicii Domnului, spre ea îndreptându-se pelerini din multe localități.
După decesul Starețului Pimen (28 ianuarie 1936) conducerea mănăstirii a fost încredințată Ieromonahului Visarion Săpânțan (29 ianuarie 1936 - 6 februarie 1937. I-au urmat Ierom. Teofan Voicu (7 februarie 1937 – toamna anului 1939), Ierom. Visarion Cipcigan (1939-1941), Ierom. Teofan Mătăsaru trimis de Episcopie (1945-1947), Ierom. Miron Codrea (1947), Ierom. Nichifor Dărămuș (1948-1949).
În anul 1948 a reintrat în componența Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Dintr-o neglijență greu de înțeles, la sfârșitul anului 1949 pe data de 15 octombrie noaptea, mănăstirea a fost mistuită de un incendiu. Pe Prihodiște au rămas să-i adeverească existența fundațiile, mormântul fără cruce a ctitorului și Icoana făcătoare de minuni ,,Maica Domnului cu Pruncul" acum la noua mănăstire, iar obștea formată s-a destrămat.
În august 1950, Consiliul Eparhial a dispus reconstrucția mănăstirii pe Arinii Runcului, culme aflată în dreapta drumului ce duce de la Dragomirești la Săcel pe cele două iugăre de teren cumpărate în 29 aprilie de Starețul Teofan Mătăsaru care a fost și paroh în localitatea Dragomirești. Grija lucrărilor a fost încredințată unui comitet condus de Preotul Codrea Nuțu Miron, protopop ortodox al raionului Iza, din 26 mai și stareț.
Lucrările de construcție au început în 23 iulie 1951 în baza unui proiect aprobat în august 1950, până în 1954 ridicându-se biserica și casa monahală. În anii următori, mănăstirea a devenit loc de pelerinaj mai ales cu prilejul hramului Nașterea Maicii Domnului.
Aproape un an, din 17 mai 1958 până în 5 martie 1959 – când a fost numit duhovnic la Râmeț, grija mănăstirii a avut-o Ieromonahul Dometie Manolache. Bun gospodar Părintele Dometie a acoperit biserica, a zugrăvit-o, a construit câteva chilii și o clopotniță.
La 1 octombrie mănăstirea a fost desființată. Predată parohiei Baia- Borșa, biserica urma să fie demontată și dusă la noua locație. A rămas însă pe loc, în așteptarea unor vremuri mai bune.
Până în anul 1990 bisericuța a fost închisă, doar ocazional săvârșindu-se slujbe. În acel an Ieromonahul Sofronie Perța, venind de la Mănăstirea Toplița, redeschide sfântul locaș reînnodând firul vieții călugărești de pe această vatră monahală.
Din anul 2008, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Justinian, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică.
Lucrările la biserică au fost începute în anul 2012 de meșterul Boris Petru și fiul său Vasile, biserică de lemn în stil maramureșean cu demisol și altar de vară proiect realizat de Arhitectul Dorel Cordoș. Lucrările la biserica-demisol au fost executate de Popa Ioan din Bustuchin-Gorj, finisajele fiind executate de Preotul Tămaș Dumitru Adrian preot slujitor pe seama mănăstirii și au fost finalizate în anul 2021.
În data de 20 iulie 2021 biserica de la demisol a fost târnosită de către Preasfințitul Iustin Episcopul Maramureșului și Sătmarului, la momentul rânduit Părintele Stareț Protosinghelul Sofronie a fost hirotesit Arhimandrit. Hramul este Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, iar în data de 20 iulie 2021 a primit și al doilea hram, Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș.
