Rugăciune la vreme de boală

Sfântă Mare Muceniță a lui Hristos, Filoftee, ne rugăm ție cu genunchii plecați și cu lacrimi fierbinți. Adu-ți aminte de neputința firii omenești, care cuprinde și împresoară pe tot muritorul, de la naștere, întocmai ca mrejele păianjenului. Întru aceste mreji fiind căzuți și noi, smeriții, și nepu­tând scăpa de ele fără ajutorul lui Dum­ne­zeu, te rugăm pe tine să ne fii mijlo­citoare către Dânsul. Că El Însuși te-a preamărit și te-a trimis în această țară, ca s-o aperi și s-o păzești de toate răutățile.

Așa, Sfântă mare muceniță a lui Hristos, Filoftee, milostivește-te spre lacrimile bătrânilor, spre suspinele mai­cilor, spre cererile pruncilor și spre noi, care cădem cu genunchii ple­cați și cerem, prin rugăciunile tale cele sfinte, ajutor și mântuire din supă­rările ce ne cuprind. Căci știm, Sfântă Muceniță, că pentru păcatele noas­tre pătimim aces­tea toate, adică: boli, să­răcire, pri­goniri de la vrăjmași, ne­ploaie la vreme și alte asemenea rele. Pentru aceasta cădem la milos­ti­vi­rea ta, ca să nu păti­mească și cei nevinovați din pricina noastră. Fie-ți milă și roagă-te lui Dum­ne­zeu pentru noi, ca să strigăm ție: bu­cură-te fe­cioară, Mare Muceniță Fi­loftee. Amin.

Citat din Sfânta Scriptură:

El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.
(Sfânta Evanghelie după Matei 14, 29-32)