Rugăciuni înainte de citirea Psaltirii
De ești preot, începi așa:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu ești preot, zi:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește‑ne pe noi. Amin.
Apoi se zic rugăciunile începătoare: Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Apoi aceste tropare, glasul al 6‑lea:
Miluiește‑ne pe noi, Doamne, miluiește‑ne pe noi, că nepricepându‑ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește‑ne pe noi.
Slavă...
Cinstita prăznuire a prorocului Tău, Doamne, cer arată Biserica Ta; că îngerii împreună cu oamenii se veselesc. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, în pace îndreptează viața noastră.
Și acum...
Multe sunt mulțimile păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu; dar către tine năzuiesc, Curată, căutând mântuire: cercetează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca să‑mi dea iertare de răutățile ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.
Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și se fac închinăciuni câte poți. Apoi rostește rugăciunea aceasta:
Întru tot Sfântă Treime, Dumnezeule și Făcătorule a toată lumea, ajută‑mi și îndreptează inima mea, să încep cu înțelepciune și să sfârșesc cu fapte bune acești Psalmi insuflați de Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt i‑a rostit prin gura lui David și pe care și eu, nevrednicul, voiesc să‑i rostesc acum. Dar, cunoscându‑mi nepriceperea și căzând înaintea Ta, mă rog Ție și cer ajutor de la Tine: îndreptează mintea mea, Dumnezeule, și‑mi întărește inima, să nu mă îngreunez de graiurile gurii, ci să mă veselesc de înțelegerea cuvintelor și să mă gândesc la lucrarea faptelor bune, ca luminându‑mă cu faptele cele bune, să mă învrednicesc la Judecată de șederea de‑a dreapta Ta, împreună cu toți aleșii Tăi. Deci, binecuvântează‑mă, Stăpâne, ca din inimă să rostesc cu limba mea așa:
Și să începi a citi Psaltirea încet și cu multă luare‑aminte, fără să te grăbești și cugetând mereu, ca să înțelegi și cu mintea cele ce citești.
PSALMUL 55
Al lui David
1. Miluiește‑mă, Doamne, că m‑a necăjit omul; toată ziua războindu‑se m‑a necăjit.
2. Călcatu‑m‑au vrăjmașii mei toată ziua, că mulți sunt cei ce se luptă cu mine, din înălțime.
3. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.
4. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce‑mi va face mie omul?
5. Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău.
6. Locui‑vor lângă mine și se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu, ca și cum ar căuta sufletul meu.
7. Pentru nimic nu‑i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule.
8. Viața mea am spus‑o Ție; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduința Ta.
9. Întoarce‑se‑vor vrăjmașii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu ești Tu.
10. În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul;
11. În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce‑mi va face mie omul?
12. În mine sunt, Dumnezeule, făgăduințele pe care le voi aduce laudei Tale,
13. Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.
PSALMUL 56
Al lui David
1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, miluiește‑mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu
2. Și în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.
3. Striga‑voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi‑a făcut bine.
4. Trimis‑a din cer și m‑a mântuit, dat‑a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.
5. Trimis‑a Dumnezeu mila Sa și adevărul Său și a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit‑am tulburat.
6. Fiii oamenilor, dinții lor sunt arme și săgeți și limba lor sabie ascuțită.
7. Înalță‑Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta!
8. Curse au gătit sub picioarele mele și au împilat sufletul meu;
9. Săpat‑au înaintea mea groapă și au căzut în ea.
10. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta‑voi și voi lăuda slava Ta.
11. Deșteaptă‑te, mărirea mea! Deșteaptă‑te, psaltire și alăută! Deștepta‑mă‑voi dimineața.
12. Lăuda‑Te‑voi între popoare, Doamne, cânta‑voi Ție între neamuri.
13. Că s‑a mărit până la cer mila Ta și până la nori adevărul Tău.
14. Înalță‑Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta!
PSALMUL 57
Al lui David
1. De grăiți într‑adevăr dreptate, drept judecați, fii ai oamenilor.
2. Pentru că în inimă fărădelege lucrați pe pământ, nedreptate mâinile voastre împletesc.
3. Înstrăinatu‑s‑au păcătoșii de la naștere, rătăcit‑au din pântece, grăit‑au minciuni.
4. Mânia lor după asemănarea șarpelui, ca a unei vipere surde, care‑și astupă urechile ei,
5. Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului, care vrăjește cu iscusință.
6. Dumnezeu va zdrobi dinții lor în gura lor; măselele leilor le‑a sfărâmat Domnul.
7. De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde‑va arcul Său până ce vor slăbi.
8. Ca ceara ce se topește vor fi nimiciți; a căzut foc peste ei și n‑au văzut soarele.
9. Înainte ca spinii voștri să se aprindă, ca pe niște vii întru mânie îi va înghiți pe ei.
10. Veseli‑se‑va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioșilor; mâinile lui le va spăla în sângele păcătosului.
11. Și va zice omul: «Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu, Care îi judecă pe ei în viață!».
Slavă...
PSALMUL 58
Al lui David
1. Scoate‑mă de la vrăjmașii mei, Dumnezeule, și de cei ce se scoală împotriva mea, izbăvește‑mă.
2. Izbăvește‑mă de cei ce lucrează fărădelegea și de bărbații vărsărilor de sânge mă izbăvește.
3. Că iată, au vânat sufletul meu, stătut‑au împotriva mea cei tari.
4. Nici fărădelegea și nici păcatul meu nu sunt pricină, Doamne. Fără de nelegiuire am alergat și m‑am îndreptat spre Tine;
5. Scoală‑Te întru întâmpinarea mea și vezi. Și Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,
6. Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostivești de toți cei ce lucrează fărădelegea.
7. Întoarce‑se‑vor spre seară și vor flămânzi ca un câine și vor înconjura cetatea.
8. Iată, vor striga cu gura lor și sabie în buzele lor, că cine i‑a auzit?
9. Și Tu, Doamne, vei râde de ei, vei face de nimic toate neamurile.
10. Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu ești. Dumnezeul meu, mila Ta mă va întâmpina;
11. Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea dușmanilor mei.
12. Să nu‑i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta;
13. Risipește‑i pe ei cu puterea Ta și doboară‑i pe ei, apărătorul meu, Doamne.
14. Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor, să se prindă întru mândria lor și de blestemul și minciuna lor se va duce vestea.
15. Nimicește‑i, întru mânia Ta nimicește‑i, ca să nu mai fie!
16. Și vor cunoaște că Dumnezeu stăpânește pe Iacov și marginile pământului.
17. Întoarce‑se‑vor spre seară și vor flămânzi ca un câine și vor înconjura cetatea.
18. Ei se vor risipi să mănânce; iar de nu se vor sătura, vor murmura.
19. Iar eu voi lăuda puterea Ta și mă voi bucura dimineața de mila Ta.
20. Că Te‑ai făcut judecătorul meu și scăparea mea în ziua necazului meu.
21. Ajutorul meu ești, Ție‑Ți voi cânta, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu ești, Dumnezeul meu, mila mea.
PSALMUL 59
Al lui David
1. Dumnezeule, lepădatu‑ne‑ai pe noi și ne‑ai doborât; mâniatu‑Te‑ai și Te‑ai milostivit spre noi.
2. Cutremurat‑ai pământul și l‑ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s‑a cutremurat.
3. Arătat‑ai poporului Tău asprime, adăpatu‑ne‑ai pe noi cu vinul umilinței.
4. Dat‑ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la fața arcului;
5. Ca să se izbăvească cei iubiți ai Tăi. Mântuiește‑mă cu dreapta Ta și mă auzi.
6. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: «Bucura‑Mă‑voi și voi împărți Sichemul și valea Sucot o voi măsura.
7. Al Meu este Galaadul și al Meu este Manase și Efraim, tăria capului Meu,
8. Iuda, împăratul Meu; Moab, vasul nădejdii Mele.
9. Spre Idumeea voi întinde încălțămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s‑au supus».
10. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povățui până la Idumeea?
11. Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne‑ai lepădat pe noi? Oare nu vei ieși Dumnezeule, cu oștirile noastre?
12. Dă‑ne nouă ajutor, ca să ne scoți din necaz, că deșartă este izbăvirea de la om.
13. Cu Dumnezeu vom birui și El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.
PSALMUL 60
Al lui David
1. Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!
2. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s‑a mâhnit inima mea, pe piatră m‑ai înălțat.
3. Povățuitu‑m‑ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în fața vrăjmașului.
4. Locui‑voi în locașul Tău în veci; acoperi‑mă‑voi cu acoperământul aripilor Tale,
5. Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat‑ai moștenire celor ce se tem de numele Tău.
6. Zile la zilele împăratului adaugă, anii lui din neam în neam.
7. Rămâne‑va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila și adevărul va păzi.
8. Așa voi cânta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduințele mele zi de zi.
Slavă...
PSALMUL 61
Al lui David
1. Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;
2. Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu și Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
3. Până când vă ridicați asupra omului? Căutați toți a‑l doborî, socotindu‑l ca un zid povârnit și ca un gard surpat!
4. S‑au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat‑au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau și cu inima lor mă blestemau.
5. Dar lui Dumnezeu supune‑te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;
6. Că El este Dumnezeul meu și Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.
7. În Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu și nădejdea mea este în Dumnezeu.
8. Nădăjduiți în El toată adunarea poporului; revărsați înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.
9. Dar deșertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoși sunt fiii oamenilor; în balanță, toți împreună sunt deșertăciune.
10. Nu nădăjduiți spre nedreptate și spre jefuire nu poftiți; bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea.
11. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu și a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.
PSALMUL 62
Al lui David
1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis‑de‑dimineață.
2. Însetat‑a de Tine sufletul meu, suspinat‑a după Tine trupul meu,
3. În pământ pustiu și neumblat și fără de apă. Așa în locul cel sfânt m‑am arătat Ție, ca să văd puterea Ta și slava Ta.
4. Că mai bună este mila Ta decât viața; buzele mele Te vor lăuda.
5. Așa Te voi binecuvânta în viața mea și în numele Tău voi ridica mâinile mele.
6. Ca de seu și de grăsime să se sature sufletul meu și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
7. De mi‑am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu
8. Și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu‑s‑a sufletul meu de Tine și pe mine m‑a sprijinit dreapta Ta.
9. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra‑vor în cele mai de jos ale pământului; da‑se‑vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi.
10. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda‑se‑va tot cel ce se jură întru El, că s‑a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăți.
PSALMUL 63
Al lui David
1. Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție; de la frica vrăjmașului scoate sufletul meu.
2. Acoperă‑mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulțimea celor ce lucrează fărădelege,
3. Care și‑au ascuțit ca sabia limbile lor și ca niște săgeți aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzișuri pe cel nevinovat.
4. Fără de veste îl vor săgeta pe el și nu se vor teme. Întăritu‑s‑a în gânduri rele.
5. Grăit‑au ca să ascundă curse; spus‑au: «Cine ne va vedea pe noi?».
6. Iscodit‑au fărădelegi și au pierit când le iscodeau,
7. Ca să pătrundă înlăuntrul omului și în adâncimea inimii lui.
8. Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata și fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.
9. Tulburatu‑s‑au toți cei ce i‑au văzut pe ei; și s‑a temut tot omul.
10. Și au vestit lucrurile lui Dumnezeu și faptele Lui le‑au înțeles.
11. Veseli‑se‑va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă.
Slavă...
DUPĂ A OPTA CATISMĂ
Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Apoi troparele, glasul 1:
Furtuna deznădăjduirii mă viscolește pe mine, cel ce am alunecat spre adâncul păcatului. Dar apucă înainte, Hristoase, ca un Cârmuitor puternic a toată lumea și mă îndreptează la limanul cel lin al nepătimirii, pentru milostivirea Ta, Mântuitorule, și mă miluiește!
Slavă...
Suflete, acestea de aici sunt vremelnice, iar cele de dincolo sunt veșnice. Văd divanul și pe Judecătorul șezând pe scaun și mă cutremur de hotărâre. Deci, suflete, întoarce‑te, că neiertătoare este judecata.
Și acum...
Nădejdea celor deznădăjduiți, ajutorul celor neajutorați, sprijinul celor ce nădăjduiesc în tine, Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, trimite‑ne nouă ajutorul tău!
Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:
Doamne, îndurate și milostive, ascultă rugăciunea mea și ia aminte la glasul cererii mele: fă cu mine semn spre bine, povățuiește‑mă pe calea Ta, ca să umblu întru adevărul Tău! Veselește inima mea ca să se teamă de numele Tău cel sfânt; că mare ești și faci minuni. Tu singur ești Dumnezeu și nimeni nu este asemenea Ție între dumnezei, Doamne: puternic întru milă și bun întru tărie, spre a ajuta și a mângâia și a mântui pe toți cei ce nădăjduiesc întru numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.